Depresia emigrantului

Atunci cand esti proaspat absovent si taman atunci se mai nimereste si o criza economica de mai mare frumisetea, e de zece ori mai greu sa-ti gasesti un loc de munca. Atat in Romania cat si in strainatate. Daca iti cauti in Romania, e relativ usor de gasit o munca de salahor, cu o suta de ore suplimentare pe luna si un salariu minuscul. Chiar microscopic. Si pana la treizeci de ani sa iti incretesti binisor fata de riduri, dar eventual sa ai o pozitie mai buna. Dar tot cu ore suplimentare, asta e trend-ul, oricum peste tot e la fel si ai senzatia ca asa e normal. Dar un loc de munca care sa nu vina ca nuca-n perete cu ceea ce ai studiat in facultate nu ai cum sa gasesti pe asa vreme de restriste.

Daca iti vine in cap sa iti incerci norocul in strainatate pe asa penurie de job-uri, o incurci iarasi, si poti sa te alegi si cu o depresie bonus. Astfel te trezesti ca ai tot felul de handicapuri, care tin logic de categoria din care faci parte. In primul rand ca esti tanar si nu ai cum sa ai prea multa experienta si apoi ca esti strain si, oricat ai incerca, nu ai cum sa vorbesti ca autohtonii.

Si iti ies pe gura numai porumbei cu accent est-european pe la diverse interviuri pe unde angajatorii te cheama, inchipuindu-si ca esti mai breaz si mai iscusit la ascuns accentul. Insa astfel de tehnici de desimulare a accentului sunt tare costisitoare si cer eforturi supraomenesti pentru diversi muschi ai limbii si corzilor vocale. Si se prea poate sa nu-ti iasa dintru inceput.

Si pana la urma, te multumesti cu un jobulet mic, mic de tot, asteptand sa treaca afurisita asta de criza si consolandu-te cu ideea ca pentru banii astia acasa ar trebui sa lucrezi cam de treispe ori mai mult.

Numai ca e o iluzie tare amagitoare, job-ul asta mic iti ocupa doar cateva ore pe zi, in restul timpului incepi sa rumegi tot felul de ganduri intristatoare si care, combinate cu aerul poluat si cu lipsa prietenilor si familiei, tind sa se trasnforme in monstruleti infometati. Care iti scurma prin creier si nu te lasa sa dormi sau sa mananci. Si asa ajungi sa slabesti de ai ramas cat un morcov si nu mai ai chef de viata, de nimic in general.

Si facand un calcul elementar incepi sa pricepi de ce se munceste in Romania asa de mult. E un exercitiu de sanatate publica. Eu cred ca patronii nostri au inteles cat de important este sa tii mintea omului ocupata, sau ca acesta sa fie stors bine fiziceste, pe santier sau la scris chitante. Pentru ca ajuns acasa seara sa te prabusesti in pat si sa fii FERICIT. Ca ai trecut cu bine si cu ziua de azi si poti sa te odihnesti multumit. Ca odihna e lasata de la Dumnezeu si nu putem trai fara ea. Asta daca nu ne ia Mos Ene in imparatia lui inainte de a ajunge la aceste meditatii.

Si astfel dormim ca niste prunci fara sa ne preocupe sensul existentei sau alte dileme datatoare de depresii. Eu marturisesc ca m-am lasat exploata cateva luni la noi acasa si mi-a fost tare bine. Noaptea aveam somn linistit de bebelus proaspat imbaiat. Nu recomand insa si altora pentru ca habar n-am cat de grav este un supradozaj cu astfel de tratamente.
1 Response
  1. Misaki Says:

    Salut! Postul tau imi povesteste despre ceva familiar, am simtit si eu depresia emigrantului, slabit cat un morcov si dormit mai putin decat...well, dormit deloc ^_^
    Din pacate, la mine a recidivat cu depresia repatriatului Y_Y neadaptat la tara din care a plecat...Inca mai caut solutia la asa situatie no-no ^_^

    Misaki
    http://japonia-departe-aproape.blogspot.com/