Domnisoara, ti-ai pierdut surasul!

Nu am avut niciodata convingerea ca sunt vreo frumusete si cei care ma cunosc pot sustine ca nu excelez prin vreo gratie feminina deosebita sau printr-un stil elegant de vestimentatie.
Dar nici nu ies in evidenta prin vreo trasatura uracioasa care sa sperie lumea. Sunt un om abisnuit, nici urat, nici frumos. Asa cum spuneam, nefiind tocmai angelica si ravasitoare, nu am avut nici parte de cine stie ce feed-back-uri din partea reprezentantilor sexului opus, lucru care cred eu are si el importanta lui mai ales prin perioada primei tinereti a unei fete. Si ma refer aici, oricat vi s-ar parea de nerelevant, la acele remarci pe care le auzim pe strada, spuse de obicei de beieti dupa ce ai trecut prin dreptul lor, si eventual urmate de un fel de chicoteala.
Ei bine nu stiu cum o fi pentru celelalte fete dar pentru mine aceste remarci nu au fost nicioadata foarte magulitoare pe vremea adolescentei mele.
Si poate veti spune ca sunt eu sensibila dar pot spune sincer ca imi amintesc cel putin doua dati in care apelativul 'Urato!' mi-a marcat ziua sau poate chiar unitati mai insemnate de timp din viata mea adolescentina. Oricum nu pentru a povesti amintirile dureroase ale unei fete cuminti spun aceste lucruri ci pentru a vedea cat de mult se pot schimba unele perceptii ale oamenilor in timp....si spatiu. Si apoi te intrebi, in nopti ca asta in care n-ai somn, oare sa fie fata mosului cea urata care s-a transformat peste noapte intr-o floare sau sa fie de vina acele exemplare masculine din jur care se intampla sa nu mai fie vorbitoare de aceeasi limba ca posesorii remarcii 'Urato!'.
Ei da, ati ghicit, 'urata' e deja un vis urat :), acum necunoscutii ale caror cuvinte sunt bineinteles fara sens pentru orice om normal, ma opresc din reveria mea adanca ce ma cuprinde printre oamenii de pe strada zicandu-mi sau intrebandu-ma: 'Domnisoara, ti'ai pierdut surasul?' Ei, ce ziceti acuma? Asa mai merge. Deja ego-ul personal format din parerile necunoscutilor creste pana la cer. Mie mi se pare poetic ce a zis nenea de mai sus, putea sa spuna cine stie ce prostie, avand in vedere ca probabil mutra mea nici nu zambea si era si schimonisita asa cum mi se intampla cand ma gandesc prea profund la cate ceva. Si hai sa zicem ca asta e o exceptie, poate era omu mai poet de fire si nepredispus la badaranii. Dar eha, mai e si 'frumoaso', si, abtineti-va de la orice asociere manelista, : 'fermecatoare'. Iar frumoasa nu s-a facut mentionata doar odata ci chiar de cateva ori bune, de reprezentanti ai mai multor esantioane de varsta. Ei, si acuma ma intreb, oare e timpul de vina, sau noile meleaguri pe unde trecatorii autohtoni sunt mai sensibili la frumuseti subtile?
Gata, am blog. Simteam nevoia de un loc unde sa spun lucruri banale sau alte pareri despre ce e in jur...dar in scris. Poate pentru ca e mai poetic, poate pentru ca e mai discret. Nu stiu precis. Si clar o sa fie un blog unde o sa impartasesc experiente si impresii (cred ca la asta folosesc blogurile, daca nu cumva m-oi fi inseland:). Whatever, nu stiu daca se face, dar ii salut calduros pe cei pe care nu i-am mai vazut de mult si care vor avea ocazia sa-si iroseasca din timpul lor citind cele ce vor urma.