Nu ar trebui nicicodata sa ne despartim in cateva clipe, ca si cum am putea sterge instantaneu tot ceea ce s-a intamplat intre noi. Nu cred in rostul despartirilor bruste pentru ca au pretentia ca anuleaza. Timpul si energia pe care doi oameni le-au investit unul in celalalt. Si suprima toate proiectele mai mari sau mai mici facute impreuna.
Din mai multe motive , despartirile bruste nu sunt viabile. Transforma totul intr-un camp de bataie, unde cei doi protagonisti se transforma in monstri nemaintalniti pana atunci si isi indreapta unul spre altul flacari.
Fostul cuplu armonios se metamorfozeaza rapid in doua elemente opuse, neaparat unul trebuie sa invinga pe celalalt pentru pastrarea echilibrului naturii. Si pentru ca tot nu mai conteaza, intrucat, iata, sfarsitul e aproape, cei doi isi dezlantuie zagazurile ascunse si pe gura tasnesc de-a valma insulte, frustrari, regrete, dureri fara seaman cauzate de traiul in comun, pierderi iremediabile declansate in momentul in care am cunoscut aceasta piaza rea de care ne-am indragostit.
Multe sunt prostii, superstitii si alte produse halucinante a doua minti golite de ratiune si de instinctul de a opri acest potop. Unele, mai putine, sunt reale dar de nepronuntat in veci in forma lor bruta. Si la sfarsit aceasta lupta este doar un mod de autoconservare, de pastrare la o cota acceptabila a stimei de sine. Pentru ca la sfarsit, sifonati cum vom fi, va trebui sa ne adunam de pe jos, schiopatand si orbecaind, dar vii. Daca vrem sa supravietuim, si acest impuls ne este dat cam tuturor, il vom desfiinta pe celalalt.
El/ea este intruchiparea a tot ce e rau si odios pe lume, in special a minciunii si prefacatoriei cu care ne-a dus de nas in tot acest timp, pretinzand ca ne iubeste si ca viata i-ar fi goala ca un bidon fara noi in ea. Noi am fost doar o victima naiva a marsaviei fara limite a acestui barbar.
taiIn acea zi ne iluminam brusc, fiecare in capsorul nostru, si pricepem ce mare pacaleala a fost de fapt relatia asta a noastra. Si totul se destrama, sau mai degraba de sfasaie repede, si dintr-o data vedem ce multi ochi lipsa are tesatura asta la care trudeam amandoi,de fapt era prost pornita de la inceputuri. E mai bine sa o dam la gunoi, ce daca ne-a tinut de multe ori cald la amandoi in zile friguroase, ce daca mai era un pic si era gata.
Uitam repede ce greu mai impleteam la inceput, si ce frumos era, si ce indragostiti, nimeni nu ne putea tine deoparte. Si cum veneam unul spre altul alergand ca nebunii, cu respiratia ata, si cum timpul petrecut separat parca n-avea nici un sens, si cum croiam vise si impleteam, impleteam impreuna planuri fabuloase si sperante prapastioase.
Din mai multe motive , despartirile bruste nu sunt viabile. Transforma totul intr-un camp de bataie, unde cei doi protagonisti se transforma in monstri nemaintalniti pana atunci si isi indreapta unul spre altul flacari.
Fostul cuplu armonios se metamorfozeaza rapid in doua elemente opuse, neaparat unul trebuie sa invinga pe celalalt pentru pastrarea echilibrului naturii. Si pentru ca tot nu mai conteaza, intrucat, iata, sfarsitul e aproape, cei doi isi dezlantuie zagazurile ascunse si pe gura tasnesc de-a valma insulte, frustrari, regrete, dureri fara seaman cauzate de traiul in comun, pierderi iremediabile declansate in momentul in care am cunoscut aceasta piaza rea de care ne-am indragostit.
Multe sunt prostii, superstitii si alte produse halucinante a doua minti golite de ratiune si de instinctul de a opri acest potop. Unele, mai putine, sunt reale dar de nepronuntat in veci in forma lor bruta. Si la sfarsit aceasta lupta este doar un mod de autoconservare, de pastrare la o cota acceptabila a stimei de sine. Pentru ca la sfarsit, sifonati cum vom fi, va trebui sa ne adunam de pe jos, schiopatand si orbecaind, dar vii. Daca vrem sa supravietuim, si acest impuls ne este dat cam tuturor, il vom desfiinta pe celalalt.
El/ea este intruchiparea a tot ce e rau si odios pe lume, in special a minciunii si prefacatoriei cu care ne-a dus de nas in tot acest timp, pretinzand ca ne iubeste si ca viata i-ar fi goala ca un bidon fara noi in ea. Noi am fost doar o victima naiva a marsaviei fara limite a acestui barbar.
taiIn acea zi ne iluminam brusc, fiecare in capsorul nostru, si pricepem ce mare pacaleala a fost de fapt relatia asta a noastra. Si totul se destrama, sau mai degraba de sfasaie repede, si dintr-o data vedem ce multi ochi lipsa are tesatura asta la care trudeam amandoi,de fapt era prost pornita de la inceputuri. E mai bine sa o dam la gunoi, ce daca ne-a tinut de multe ori cald la amandoi in zile friguroase, ce daca mai era un pic si era gata.
Uitam repede ce greu mai impleteam la inceput, si ce frumos era, si ce indragostiti, nimeni nu ne putea tine deoparte. Si cum veneam unul spre altul alergand ca nebunii, cu respiratia ata, si cum timpul petrecut separat parca n-avea nici un sens, si cum croiam vise si impleteam, impleteam impreuna planuri fabuloase si sperante prapastioase.
